Blogăr

Sunt sigur ca stiti genul ala de om care te suna la 2:00 noaptea sa iti spuna cum s-a certat cu prietenul / prietena si ca viata nu mai are rost. Acest tip de molusca lipsita de echilibru emotional mereu distruge chiar si cea mai fericita zi, indiferent daca ai castigat la loto sau nu. Problema lor este ca ei chiar au impresia ca noi vrem sa-i ascultam si ca le vom rezolva chiar si cele mai de cacat situatii fara sa ne gandim la vreo alternativa, de exemplu sa ii evisceram cu o maceta ruginita.

Pai bine bah Molusca obidita, da tu chiar ai impresia ca viata ta sentimentala si imposibilitatea ta de a-ti controla glandele lacrimogene cand auzi cuvantul “Nu” ma face sa ma simt altfel decat fericit? Probabil ca stresul dat de faptul ca nu ai dus o carte la biblioteca publica la timp te face sa vrei sa te sinucizi… spaga ta. Eu te sustin complet, eventual iti fac si cateva sugestii ca sa fiu sigur ca scapam de tine fara sa ai sanse de a fi salvat din greseala. Cum se face ca noi, aia obisnuiti cu viata si placerile ei, ne descurcam singuri si nu ne plangem din cel mai mic cacat ca tine?

Esti un inapt descentrat si inca existi pentru ca altii te salveaza din mila de fiecare data. Esti o capusa sau o lipitoare, dupa caz. Nu e de mirare ca toata lumea iti da la muie, pentru ca tie iti place sa sugi. Problema este ca sugi atat de tare si atat de mult incat intr-o zi ne vom satura toti de tine si te vom linsa ca pe un emo deprimat, la colt de strada, dupa ce-ti platim prietenii sa te injure fara motiv si ne uitam la tine razand cum te tarasti plangand pe asfalt si mori de depresie nervoasa.

Cel mai bine ar fi ca cei ce se simt sa-si ia inima in dinti cat mai repede, pentru ca altfel o sa se gaseasca cineva sa se transforme intr-un iepuras si i-o ia in pula fara jena, mila sau alte sentimente dragalase. Si nu in ultimul rand nu uitati: problemele voastre nu ne intereseaza, avem si noi destule, dupa caz. Daca nu ne plangem de ele nu inseamna neaparat ca nu avem, doar ca voi nu stiti de ele.

Daca nu puteti sa va abtineti si va place sa fiti dependenti de noi, va transmit un calduros “Muriti incet!”. Poate cu prima ocazie cand picati un examen si bateti la noi la usa, o sa iesim si o sa va futem un par in gura, bulangiilor!

Si pe final, v-am pupat cu drag… Iepurasul.

Azi vi-l prezint pe iepurasul obraznic. Pentru ca nu vrea sa-si faca blog, il voi gazdui eu. Prin intermediul blog-ului veti citi ce are el de zis. Nu este un prieten imaginar sau o alta personalitate de-a mea. O sa se observe dupa continut ca e altcineva.

Sper ca o sa reusesc saptamanal sa va transmit cate ceva din intelepciunea lui.

Pentru saptamana asta, iepurasul obraznic are sa va zica urmatoarele:

Daca esti bun te fut toti in cur si ajunge sa-ti spuna si ma-ta ca esti mai prost ca bordura la 12 ani, cand vinzi bibelourile sa-l ajuti pe un prieten “sa cumpere un gram de faina pentru ma-sa ca-l cearta”. Daca esti rau fug toti de tine de parca ai lepra si cand te vad pizdele se arunca in fata masinilor de frica sa nu zambeasca gresit la tine si sa le dai cu capul de peretele psihologic al situatiei lor in mod evident de tot cacatul.

Echilibru. Toti vrem sa ne afirmam si sa reusim in viata. Unii sunt capushe si traiesc de pe urma altora fara sa miste un deget in viata pentru ca ceilalti ii lasa. Altii muncesc ca niste animale fara minte toata viata si mor in pula goala cu creta in mana desenand o diagrama matematica despre succesul in viata. Mai devreme sau mai tarziu viata se pisha pe toti si trage apa, iar noi ne ducem pulii de suflet fara un cuvant de spus.

Mi-e greu sa scriu in cateva cuvinte ura pe care o manifest fata de 99% din populatia globului pentru simplul motiv ca exista. Nu cred ca va fi gasita arma sau metoda care sa-i poata face sa sufere suficient pentru tot raul pe care sunt in stare sa-l faca. Eu sunt o javra meschina, cruda si calculata pentru ca altfel ma omoara altii pe mine, iar asta pare sa fie normal in ultima vreme. Si eu alimentez lumea asta cu ura si duhoare de genocid. Tot jungla e, tot animale suntem; exact ca acum 10 mii de ani. De fiecare data cand ies afara mi se face scarba, si nu e vorba de tara. Nu e vorba de prieteni sau de femei, nu e vorba de munca sau de bani, nu e vorba de perioada, de varsta sau de rasa. E vorba de gustul amar al crimei pe care-a comis-o aceasta lume impotriva oamenilor cu suflet bun, lume care a omorat orice urma de bunatate.

Sa pun si intrebarea cheie… e bine sau e rau? Sa te pishi pe tot, sa ii bagi pe toti in cacat doar prin simpla ta prezenta si sa le citesti disperarea in ochi cand vorbesti cu ei? Sa fii admirat? Sa fii respectat? Sa ai bani? dar mai ales… sa nu ai suflet?

Poate ca e bine asa, sa fii un jeg imputit care ii subjuga pe altii, calcand in picioare orice fel de onoare sau limita. Sa fii o curva care sta 5 zile la spa si 2 in pula pe 2k euro si sa se mai cheme si fotomodel? Sa fii o cercetatoare anonima care descopera o noua metoda de purificare a apei si te bate un bou acasa ca sa sugi pula de frica?

Sa faci o firma de succes si sa te balege fiscu ca sa nu uiti ca de fapt esti un nimeni pe cale de disparitie cu rozeta inflamata pe viitor? Sa dai in cap sa furi din casa si sa mananci eugenii pe fuga cu seringa in vene? Sa tai tigani cu maceta si sa-ti dai seama ca nu ai tu zile cati ai de taiat?

Ce pula mea atatea intrebari, mah, ca viata e facuta din echilibru…