După cum mi-am făcut obiceiul ca în fiecare an să ajung și pe la mare măcar un uichend, pentru a semna condica la liberty, nici anul ăsta n-am făcut excepție de la tabieturi.
Pe la 3 dimineața goneam pe A2 aruncați într-o parte sau alta de imperfecțiunile betonului din buza autostrăzii, traficul era bun de ignorat la ora aia deși nu eram singurii oameni normali care se îndreptau spre mare. Călătoria asta mi-a demonstrat una din „calitățile” românești. „Calitățile” șoferului de logan, cel care „croșetează” fraieri ca 20km mai departe să tragă pe dreapta cu motorul fumegând. Cel care depășește pe dreapta mașinile străine, aici îl apreciez că nu face discriminare, noi mergeam cu un logan turcesc (clio). Cel care vine până în spatele tău, uneori cu faza lungă, te dai la o parte ca să te depășească dar nu o face. Îl îndepărtezi ușor cu becul de ceață doar ca să facă manevra prin dreapta cum e el obișnuit.
Ca sa nu mai fie nici o urma de indoiala, Tiesto pune muzica pentru cocalari.
Da, am fost si eu la concert. Puteti zice ca sunt un cocalar, dar nu despre mine vreau sa vorbim. O sa va prezint, in schimb, sirul evenimentelor de la mirobolantul eveniment. Citeşte tot articolul »
Vinerea asta am zis ca o sa fac o scurta schimbare de peisaj. La munca, pe baza circularei de rigoare, am aflat ca in Control Club o sa cante unul din colegii mei care in timpul liber se mai ocupa si cu muzica printre altele.
Cum nu aveam alta treaba, am purces la sus numita locatie sa vad despre ce este vorba…
La fata locului am descoperit un local destul de plictisitor ca aspect. Totusi, impresia initiala este imediat anulata de clientela localului. Imaginati-va o scena cu un bar din razboiul stelelor… bine, bine nu erau extraterestri pe acolo dar lume variata din orice cultura si (cred) orice gen muzical. Diferit fata de localurile unde vezi oameni numai dintr-o singura categorie sociala. Eu consider aceasta variatiune ca un mare plus.
Dupa socul initial si doua beri am intrat in atmosfera… oameni veseli, haine ciudate si minori. Muzica veche si noua predominant fiind rock-ul, comercial.
Acum sa revenim la concert…
The Mono Jacks este un proiect nou realizat de Doru Trascau, fanii probabil ca il recunosc din formatia AB4. Desi a inceput timid si tarziu, pana la urma s-au strans ceva groupies care au facut o atmosfera ok. Piesele au fost numai in Engleza dar care nu pot sa te lase sa te uiti ca boul la poarta noua fara ca macar sa bati din picior. Singura problema MARE a fost ca din piese lipsea vocea care dupa parerea mea a facut greu de inteles versurile mai ales pentru cei care nu stateau in fata boxelor. In rest, un inceput destul de bun pentru o trupa indie. Vedem cum evolueaza treaba si va tin la curent cand mai aflu ceva.
Articole
