Blogăr

Am ajuns în constelaţia lui octombrie şi n-am scris mai nimic. Am avut capul mai gol decât de obicei dar nu caut să mă scuz. Sunt lucruri destul de importante acum de făcut. Farmville îmi consumă destul de mult din timp şi recent mi-am luat o carte cu paginile goale ce trebuiesc scrise cu lucrurile care-mi stăteau de mult în memorie creându-mi un disconfort inutil.

Pot să spun că am nişte vizitatori diabolici nu ? Oare doamne-doamne nu are şi el un număr care să-l reprezinte ? Sfânta treime nu e acceptabil în cazul ăsta

După cum s-a putut observa, aseară tomadaniel.org a avut petrecerea aniversară și nu a putut fi disponibil. Și-a serbat ziua de naștere, a petrecut pana în zori alături de celelalte domenii iar acum și-a revenit.

A împlinit 3 anișori de când m-am hotărât să-l scot din anonimat așa că l-am lăsat să-și facă de cap.

Da, recunosc că nu mă pricep dar încerc să învăț din greșeli.

Deși sună patetic vorba aia, „nu ești prost când greșești ești prost când nu corectezi greșelile pe care le faci” acum încerc să mă corectez. Drept urmare o să renunț la atitudinea comunistă de a interzice comentariile.

Desigur, nu îmi pun speranța că acum o să comenteze lumea sau o s-o facă mai des și vârtos decât a făcut-o până acum dar încerc și varianta asta. E aceeaşi variantă ca la începuturile blog-ului, nu vin cu ceva nou şi spectaculos dar am învăţat lecţia că de unul singur nu reuşeşti întotdeauna să realizezi ce-ţi propui.

În consecinţă, scopul este să-mi formez o comunitate. Vreau să văd cât de greu este să-mi realizez scopul. Până acum blogul a crescut din inerţie, ca o buruiană. Nu i-am dat prea mare importanţă dar el a insistat să crească cum a ştiut el. Vreau să văd ce se întâmplă dacă-l ud.

Celor 999 de cititori.

Pentru cei care cârcotesc, da, sunt aproximativ curate aceste vizite. Despre spammeri nu ştiu, dar roboţii cunoscuţi sunt pe liste separate.

Azi am timp, şi pentru că am timp îl voi irosi pe blog. Pentru început am băgat deja două articole de încălzire şi cum booster-ul a intrat în acţiune presimt că vor mai urma încă 2.5. 0.5 fiind într-o ciornă desigur.

Rubrica nouă se va afla în partea dreaptă şi va conţine articolele scrise de mine, de care sunt eu cel mai mândru. Mândru nu pentru că ar fi fost răspândite pe maillisturile corporative sau pentru că ar fi scris cineva despre ele ci mândru că mă mai uit la ele din când în când si-mi place ce citesc. O singură excepţie o face articolul despre asistenţa tehnică la cutiile de lapte despre care a scris Domnul Ciprian Mihalache.

Recunosc că narcisistul din mine îmi dictează să mă mai uit în oglindă din când în când şi cum oglinzile mele sunt toate sparte prefer să mă uit, în oglindă, la ce am scris eu în trecut.

Aşa că această rubrică nouă o voi intitula “mândria mea” şi ea va conţine o selecţie variabilă de articole care mă umplu de un sentiment de satisfacţie lăuntrică.

Îmi cer scuze pentru postările mai vechi ce nu beneficiază de stilizarea bazată pe diacritice dar era mult de corectat iar lenea-i regină în ţara mea.

Am făcut câteva schimbări la modul de funcţionare al blog-ului. Cea mai importantă fiind renunţarea la comentarii. O să explic într-o postare viitoare motivele care au condus la această modificare, deocamdată sunt prins cu învăţatul codului rutier că mă aşteaptă sala. Promit să măresc şi frecvenţa scrierilor de îndată ce mă văd cu plasticul în buzunar şi covrigu-n mână.

Cei care vor să dea de mine pot afla de aici cum pot face asta.

Staţi tunaţi, sau turnaţi sau răsturnaţi, gen.