Blogăr

Faina treaba asta cu spusul adevarului. De mici suntem invatati ca nu e bine sa minti. Dar nu suntem invatati si cand e bine sa mintim. Cred ca lectia cea mai buna ar fi sa-ti inveti copilul cand sa minta si cand sa spuna adevarul. Pentru ca in final, nu e nici o diferenta intre ele.

Da, chiar nu este. Daca luam ca exemplu ambele situatii in care cineva spune numai adevarul (pe cat posibil) sau spune numai minciuni o sa observam ca nu e nici o diferenta intre ele. Totusi avem o denumire numai pentru cei care, cu predilectie, mint. Le spunem intr-un fel peiorativ “mincinosi”. Despre cei care spun, cu predilectie, adevarul nu avem o denumire. Am putea sa le spunem “adevarati” dar asta inseamna cu totul altceva.

De 8 martie m-am decis sa vorbesc despre adevar si minciuna. As fi putut la fel de bine sa vorbesc despre femei ca toata lumea. Am vrut sa nu va plictisesc cu acest subiect care este la fel de uzat ca un camion de marfa dupa 40+ de ani de cariera.

O sa vorbesc despre adevar si minciuna, va las pe voi sa faceti legatura dintre experientele voastre si ce urmeaza sa insir aici. Imi imaginez o lume in care toti spun adevarul, cei care au vazut filmul “Liar, liar” au vazut o demonstratie despre cum ar fi o persoana care nu poate sa minta. Dar toata lumea ? Voi ati vrea sa auziti tot timpul adevarul din gura interlocutorilor ?
Iar in cazul mintitului tot timpul, il aveti ca exemplu pe Ionut care strigand tot timpul “lupul!” a ajuns in burta unuia.

Legat de asta, ma intorc la femei (doar pentru a exemplifica, si pentru ca este 8 martie), exista o conceptie pe care o exprima verbal cam orice femeie intrebata “Eu vreau un barbat care sa fie sincer cu mine, asta conteaza cel mai mult”. Afirmatia asta este o minciuna. Si e usor sa-ti dai seama de asta. Pentru ca exista multe situatii in care se cere un raspuns fals. Spre exemplu, cand ea intreaba daca arata bine intr-o tinuta, nu exista un raspuns satisfacator dar si sincer in acelasi timp. Acea conditie eliminatorie pentru a ajunge in gratiile (sau chilotii) ei este de fapt un dublu sens. Un adevar pentru fraieri si o minciuna pentru cei care stiu sensul afirmatiei.

Dupa cum nu exista numai alb si negru mai sunt si cateva nuante de gri intre, la fel sta si treaba cu minciuna si adevarul. Idiotii aia de parinti, profesori si alti labagii care ne formeaza caracterul ne baga cu lingurita niste cacaturi in cap cand suntem mici de iti vine sa-i iei pe toti la rand cu (aici inlocuiti cu arma preferata) cand iti dai seama de aceste enormitati indesate in capul tau. Din pacate tot pe pielea ta afli de fapt cum stau lucrurile in realitate.

O alta expresie care iti poate ridica parul pe spate mai e si celebra “O femeie trebuie descoperita, dupa modul in care gandeste si cum este ea pe interior. Nu intr-un mod superficial rezumat la corp si doar atat”. Vrajeala de doi lei pentru fraierii care au urechi sa asculte asa ceva. In primul rand daca analizezi expresia iti dai seama ca aceasta “operatie” poate dura si o vesnicie. Nici atunci nu e garantat ca descoperi tot. Ca la o papusa ruseasca Matroska, cand crezi ca ai descoperit-o de fapt gasesti o alta papusa inauntru care, pe deasupra, poate sa fie diferita de cea anterioara si daca a suportat si o operatie de-a lungul procesului de descoperire e posibil sa nu mai fie papusa ceea ce descoperi.

In concluzie, uitati-va la toti ca la niste mincinosi si credeti-i cand va demonstreaza contrariul. Cat despre cei care spun adevarul, sunt fraieri pentru ca nu oricine accepta adevarul. Pe chestia asta o sa luati multe suturi.

La sfarsit va urez un 8 martie asa cum l-ati planuit.

Tuităreşte despre acest articol

Pe aceeaşi temă

Nu există postări similare.

Etichete: despre viață

Această intrare a fost postată pe data de Duminică, Martie 8th, 2009 la ora 9:19 şi se află în categoria Fără categorie. Poţi să urmăreşti răspunsurile la această intrare prin fluxul RSS 2.0. Poţi să laşi un răspuns, sau trackback din site-ul tău.